Ai o viață bună. Ai construit. Ai crescut. Ai ajuns undeva. Dar acum nu te mai regăsești în viața ta…
Ai făcut alegeri și ai luat decizii importante urmând ceea ce părea corect, logic sau necesar, așa cum ai fost învățat sau pregătit până acum. Din exterior totul pare să funcționeze, dar te simți constant obosit, lipsit de energie sau împlinire.
Ai obținut ce ți-ai propus, dar nu te simți pe deplin satisfăcut. Rezolvi probleme la muncă, rezolvi situații și acasă, bifezi tot și ești productiv. Dar seara pici și nu mai vrei să te gândești la nimic. Viața ta funcționează, oamenii se bazează pe tine, dar… tu simți că nu aparții în acest scenariu.
Te duci în vacanță, dar nici acolo nu te odihnești. Duminică seara începi să simți nodul în stomac. Cu prietenii vorbești doar despre muncă, copii, rate, casă. Nu te simți pierdut, dar, ai făcut atât de mult timp ceea ce „trebuia”, încât nu mai știi ce vrei tu.
Te gândești că poate trebuie să schimbi ceva, dar încă nu știi ce. N-ai spune că ești în vreo criză, dar știi că nu mai poți continua așa.
Prin Modelul S.E.N.S., te însoțesc să înțelegi cum ai ajuns aici, să explorezi povestea pe care ai construit-o despre tine și să descoperi ce înseamnă pentru tine să-ți trăiești viața, nu doar să o gestionezi.
Acestea sunt valorile care vor ghida fiecare conversație, fiecare proces de explorare și fiecare experiență de învățare împreună.
Te susțin să te apropii de cine ești, nu de cine crezi că ar trebui să fii.
Te susțin să înțelegi nu doar ce faci, ci și de ce faci.
Te susțin să transformi ceea ce descoperi în alegeri și acțiuni care te reprezintă.
Te susțin să-ți construiești viața în acord cu ceea ce contează cu adevărat pentru tine.
Cred că există momente în viață în care nu o ducem rău neapărat, dar nici nu ne mai este bine în felul în care ne-a fost odată.
Acum nu foarte mult timp, lucrurile păreau să funcționeze și la mine, din exterior, în timp ce, în interior, mă întrebam cât mai am de gând doar să supraviețuiesc. Mă îngrozea gândul că viața mea s-ar „întâmpla” la fel în următorii 30 de ani. Începuse să mă preocupe tot mai mult întrebarea: Cum vreau, de fapt, să-mi trăiesc viața?
Aveam nevoie să îmi trag sufletul, să stau puțin (mai mult) cu mine, să trag linie și să mă hotărăsc cum vreau să arate restul vieții mele. Și, dincolo de asta, să îmi clarific cine e nevoie să devin ca să simt că îmi trăiesc viața, nu doar că mă organizez în jurul a ceea ce apare.
Așa am început propriul meu proces de coaching, singurul în urma căruia am început să fac schimbări concrete. Citisem mult și multe până atunci, terapia mi-a fost și ea de ajutor, podcasturile încă sunt la ordinea zilei, dar în momentul în care atenția a fost îndreptată doar asupra mea, nu m-am mai simțit singură. La coaching nu mai trebuia să performez pentru nimeni sau să mai impresionez pe cineva, nu mai aveam nevoie de nicio mască. Am putut fi sinceră, am reușit să verbalizez ce mă durea, am înțeles ce poveste îmi spuneam despre mine și viața mea și ce aveam nevoie să se schimbe ca să pot continua.
Dar viața a mai avut o surpriză pentru mine: la coaching am început să simt ceva ce nu mai simțisem demult – entuziasm. La scurt timp, am ales acest drum și, poate pentru prima dată, am simțit că este alegerea mea și că îmi aparține doar mie.
Modelul S.E.N.S. a apărut ca o consecință firească a propriei mele experiențe de transformare, a programului de formare în coaching și a practicii cu oamenii minunați cu care am lucrat individual. Pentru mine, coachingul nu înseamnă doar să îl ajuți pe om să ajungă undeva, ci să îl însoțești să înțeleagă din ce loc pornește, ce dă sens experienței sale și ce devine posibil atunci când își schimbă perspectiva.
Astfel, am creat acel timp și spațiu doar pentru tine, în care încetinești suficient pentru a te auzi, îți explorezi experiența, îți privești povestea cu alți ochi și e posibil să descoperi că, atunci când perspectiva ta se schimbă, se pot deschide și noi moduri de a alege, de a acționa și de a deveni.